Nu citisem demult ceva fantasy şi simţeam
nevoia să-mi pun imaginaţia la treabă; să zburd pe alte meleaguri, să cunosc
alte fiinţe şi să i-au parte la viaţa şi activitateta lor.
Recunosc, pentru mine, titlul contează cam 50% în alegerea unei cărţi,
restul procentelor fiind împărţite în
mod echitabil între: numele autorului, ilustraţia copertei şi numele editurii.
Titlul mi s-a părut intrigant, deoarece nu pot vizualiza întunericul ca
pe o fiinţă şi mai ales una cu mâini, deci cu aspect uman. Am decis că titlul
era excelent, cu un înţeles tăinuit în cele 300 de pagini ce mă aşteptau să le
dezleg misterele.
Numele autoarei nu-mi spunea nimic deoarece sunt un cititor tânăr şi nu
mă pot mândri decât cu vreo trei sute de titluri, iar ca cititor fantasy pot
spune că sunt şi mai tânăr; dar am decis să îi acord încrederea cuvenită, cum
au făcut şi alţii înaintea mea.
Apoi vine ilustraţia copertei, o imagine ce deja exercita o anumită
atracţie asupra mea; iar mintea mea galopantă ţesea deja o poveste pornind de
la puţinele detalii de care dipuneam înainte de a mă cufunda în lectura cărţii.
Şi nu în ultimul rând venea numele editurii (unul cu greutate) şi al
colecţiei, ambele constituind o dovadă a faptului că nu greşeam alegând această
carte pentru a-mi îmbunătăţi cultura şi a-mi înfrumuseţa timpul liber.
Toate aceste elemente le-am analizat rapid, în vreo 30 de secunde în tre
rafturile bibliotecii judeţene şi mai că aş fi stat acolo să citesc cartea,
dacă nu-mi venea în minte confortul, liniştea şi intimitatea de acasă.
Acţiunea romanului se petrece pe planeta Gethen sau Iarnă, folsind
denumirea dată de primii Investigatori, mai exact în Odharhahad Tuwa, adică a
douăzeci şi doua zi din a treia lună de primăvară.
Cum stă treaba cu denumirile şi indicaţiile spaţio-temporale nu te poţi
lămuri decât urmărind firul epic, deoarece scoase din context cuvintele devin seci
şi dure dar relatate de cei doi naratori-personaje, devin pline de savoare
literară.
Genly Ai este Trimisul, cel a cărui misiune este favorizarea intrării
planetei şi a naţiunilor ei într-o alianţă interplanetară, numită Ecumen.
Misiunea lui Ai este luată în derâdere sau privită cu neîncredere (ca pe o
farsă) ori teamă chiar, în ciuda dovezilor aduse cu el şi prezentate în cele
două state principale (vrăjmaşe între ele, ceea ce face totul mai picant) ale
planetei, unde se va desfăşura practic toată acţiunea, Karhide şi Orgoreyn.
Intrigile şi maşinaţiunile care conduc cele două state îi stau împotrivă
lui Ai, dar el va găsi sprijin şi încredere în persoana lui Harth, deşi nu o
ştie decât în ultima treime a cărţii. Întreag operă este un drum de iniţiere
pentru terrianul Ai cât şi pentru karhidianul Harth.
Numele hermafroditului (pentru că pe acea planetă toţi sunt
hermafrodiţi; Ai este cel oarecum anormal), Harth, poate deriva şi din cuvântul
englezesc heart (inimă), iar finalul emoţionant poate constitui chiar o dovadă
în acest sens; dar vă las pe voi să daţi mai multe interpretări cărţii.
Lumea din scrierea Ursulei nu cuprinde toate elementele clasice ale unui
fantasy dar nici nu încalcă tiparele acestui gen fiind doar aproape de limită.
Misticul îşi dă mâna cu fantasticul, în acest roman, formând un amalgam
„energetic” care gâdilă imaginaţia cititorului şi îi dă o stare pentru care
cuvintele sunt prea goale de sensuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu