Recenzia de joi: Guillaume Musso - și după...

Unul dintre romanele care au fost publicate în 2007 la editura Rao este și după... scris de Guillaume Musso. 280 de pagini de text nu e foarte mult, dar povestea din ele e destul plină de viață și sentimente și scrisă în aceeași manieră ca și Fata de hârtie, sau mai bine aș spune invers, deoarece Fata de hârtie e un roman mai recent.

Romanul lui G. Musso este unul absolut senzațional, deoarece reușește printr-un text sublim să umple sufletul cititorului de iubire. și după... e un text din care dragostea răzbate cu fiecare pagină lecturată. De-a lungul poveștii relatate e aproape imposibil să nu ți se umezească ochii, să nu empatizezi la maximum cu personajele, să nu te regăsești în situația lor sau, din contră, să îți dorești să fii în pielea personajelor.

Ridicând ochii din carte și meditând la ceea ce am citit, uneori l-am asemuit pe Musso cu Nicholas Sparks și Cecelia Ahern, iar cei care ați citit cărți de ale lor să îmi spuneți dacă nu e așa!?! Iar ca și în cazul lor există un fel aparte, special, prin care Guillaume Musso abordează unul dintre cele mai complexe sentimente: iubirea.

Povestea lui Nathan del Amico e una pe care aparent cu toții ne-am dori să o trăim, e un avocat de succes, cu un frumos cont în bancă, cu un aspect de invidiat, cu două mașini, amândouă trăznet și cu obiceiuri de viață sănătoase. Am zis aparent deoarece pe plan familial nu stă extraordinar, dar dacă stăm bine să analizăm nici în situația respectivă nu o duce extrem de rău pentru că are o fiică și o soție pe care încă o iubește dar de care s-a separat.

În momentul în care află că există Mesageri - oameni a căror rol este să ușureze separarea liniștită a celor vii de cei morți - viața întreagă i se dă peste cap; apoi are certitudinea că el va fi cel care va muri așa că încearcă să-și pună la punct toate detaliile vieții, să îi pregătească pe cei din jur pentru despărțire și să pună preț pe fiecare interacțiune socială dar mai ales pe clipele pe care le petrece cu fiica sa, Bonie ori  cu soția sa, Mallory. Contextul în care autorul și-a plasat întreaga poveste cu iubirea ca element central, este unul care ne face pe noi cititorii să realizăm că putem fi speciali indiferent cine suntem în viața de zi cu zi.

Romanele acestui scriitor, mai ales cel de față, m-a făcut să conștientizez că fericirea stă în lucruri mărunte, iar pentru a fi fericit trebuie în primul rând să vrei să fii fericit, lucru pe care personajul principal, realizează că îl vrea doar în momentul în care simte că existența sa pe pământ îi este măsurată.

Finalul este unul oarecum trist însă cumva mai aproape de realitatea în care happy-end-urile sunt extrem de rare. Vă recomand să citiți această carte deoarece vine cu un nou mod de a istorisi o poveste de iubire.