Recenzie - Mâna stângă a lui Dumnezeu

Singurul lucru cu adevărat bun la cartea asta este coperta! Încă nu pot înțelege cum o editură atât de selectă și de prestigioasă ca Penguin Books Ltd. a publicat o carte atât de slabă. O fi volumul de față un roman pentru adolescenți, dar asta nu justifică lipsurile și problemele pe care le are scriitura.

Apărută în același an ca și în Marea Britanie, 2010 la editura Rao, Mâna stângă a lui Dumnezeu impresionează doar prin magnifica sa copertă ce debordează de mister și suspans.

Textul cărții în sine e plin de clișee și replici răsuflate, dialoguri banale și uneori penibile, descrieri pe care pur și simplu nu le poți vizualiza și personaje șterse. Problema personajelor poate e cea mai gravă, deoarece dacă la finalul fiecărei replici nu ar exista numele personajului, ar fi imposibil de deosebit după un stil individualizat de vorbire ori comportament; mai pe înțelesul tuturor, e aproape imposibil de identificat  personajul care vorbește dacă la finalul replicii nu scrie un „zise X”. 

Povestea în sine este greu de crezut și perceput chiar și pentru un fantasy. Dar să vă ofer un cadru a ceea ce este doar prima parte dintr-o chinuitoare trilogie. Narațiunea începe într-un templu al unui cult oarecum creștin unde habotnicia e dusă la extrem din dorința de a instaura în lume un fel de dictatură religioasă. De fapt e un creștinism extremist căruia autorul nu a făcut altceva decât să-i schimbe niște denumiri; dacă aș fi fanatic religios aș considera-o o adevărată blasfemie, dar cum sunt aproape ateu, puțin mă interesează aspectul ăsta. Astfel încercarea lui Hoffman de a crea o lume distopică uluitoare, eșuează încă de la primele pagini, iar singurul lui rezultat fiind un amestec neomogen de realitate și ficțiune, de kitch și prost-gust.

Din punct de vedere geografic, toată acțiunea este localizată undeva în Marea Britanie – eu unul așa am înțeles – dar există referințe și la alte țări europene care se amestecă cu locurile obscure inventate de autor. Mi se pare puțin cam nereușit amestecul acesta de real cu fantastic în ceea ce privește geografia cărții, probabil a fost urmat precedentul Harry Potter, numai că autoarei acestuia din urmă, conexiunea dintre lumea reală și cea imaginară i-a ieșit de minune, lucru care nu se poate afirma și despre „Mâna stângă a lui Dumnezeu”.

            Așadar, o carte proastă pe un subiect prost ales, într-un cadru prost-creat cu o poveste prost asamblată și care implică personaje prost conturate.

Recomandarea mea: citiți-o doar după ce v-ați epuizat oricare alte cărți aveați la dispoziție pentru lectură!

Lecturi plăcute!

Dacă totuși doriți să o achiziționați, în ciuda celor ce v-am spus, o puteți face prin elefant.ro sau prin libris.ro cu livrare gratuită