Eu am primit o invitație din partea autoarelor să scriu un text pentru rubrica Confesiuni. Despre ce am scris și ce a ieșit vă invit să vedeți chiar voi, urmând linkul. Vă pot dezvălui însă, că e vorba despre literatura fantasy, preferata mea.
Mulțumesc fetelor pentru invitația de a mă confesa și pentru cărțile primite („Almanahul Anticipația 2013” și „Iubire și gimnastică” de Edmondo de Amicis) în schimbul recenziilor.
Citim literatura fantasy pentru ca in sufletul nostru suntem tot copii( parerea mea). Ne placem sa evadam in lumi fantastice unde totul este posibil.Intrebarea mea pentru tine este urmatoarea : Ai cunostinte , prieteni care te privesc ironic pentru ca citesti fantasy? Mie mi s-a intamplat ca sa fiu intrebata ceva de genul ,, Nu esti prea mare pentru asfel de carti?"
RăspundețiȘtergereNu prea am în jurul meu oameni care să citească. Majoritatea habar nu au cine e autorul sau ce înseamnă titlul de pe orice carte le-aș arăta. Din această cauză nu mi s-a întâmplat să fiu întrebat așa ceva.
ȘtergerePărerea mea, și cred că așa aș și răspunde dacă ar fi cazul, e că orice carte poate să te învețe ceva, indiferent de vârsta la care o citești sau publicul țintă al cărții respective.
Din punctul meu de vedere fantasy-ul nu e în totalitate un gen pentru copii - eu nu aș recomanda Cântec de Gheață și Foc sub 15-16 ani și nu doar pentru scene sau pentru limbaj ci pentru subtilitățile și temele abordate, care nu cred că pot fi percepute deplin la o vârstă fragedă.
Și ce e rău în a visa, în a evada într-o lume în care posibilitățile sunt mult mai multe, în care grijile noastre cotidiene sunt insignifiante pe lângă soarta întregii lumi.
Nu cred că cineva din jurul meu ar avea suficient curaj să mă întrebe dacă nu sunt prea mare pentru astfel de cărți, pentru că m-ar stârni și aș fi în stare să vorbesc vreo două ceasuri în continuu :) pentru a demonstra aplicabilitatea practică și rostul literaturii fantasy.