Mesaj către cititor:

Bun venit!
Întreg conținutul acestui blog îmi aparține, cu excepția imaginilor și a situațiilor în care precizez altfel. Dacă totuși copiezi ceva de aici, menționează-mă drept sursă.

Lecturi plăcute!

vineri, 22 februarie 2013

Recenzie: David Wroblewski - Povestea lui Edgar Sawtelle


Edgar Sawtelle s-a născut mut, dar este un băiat inteligent și a reușit să stăpânească limbajul semnelor extraordinar de bine. Edgar duce alături de părinții lui un trai idilic la ferma lor din nordul Wisconsinului, crescând și dresând câinii din canisa familiei. Edgar se simte apropiat de toți câinii sawtelle – o rasă aparte imaginată de autor – dar cel mai aproape de sufletul său și cea cu care are o legătură aparte este cățelușa Almondine, cățelușă care îl știe încă din leagăn. Construcția relației dintre cei doi este realizată și prin capitol „scrise” din perspectiva cățelușei, iar acest lucru nu ar fi fost posibil fără profundele cunoștințe despre câini, pe care le are autorul.


Întoarcere neașteptată a unchiului Claude tulbură întreaga casă, iar când tatăl lui Edgar moare pe neașteptate și Edgar nu reușește să cheme o ambulanță din cauza handicapului său reprezintă punctul de intensitate dramatică maximă. În acest fel, Edgar se simte mult mai vinovat  pentru că nu a reușit un lucru atât de simplu, cum ar fi să telefoneze serviciului de ambulanță. Prin atmosfera creată în zilele de doliu autorul reușește să dea impresia că Edgar ar deține capacități supranaturale, ce îi permit să descopere vinovatul pentru moartea tatălui său.
„Visele lui Edgar începură la câteva săptămâni după înmormântare, după ce șocul se mai atenuase și o parte din rutina canisei fusese reluată.” (p. 229)
Cu ocazia sosirii unor potențiali clienți, Edgar pune în scenă, alături de tranșa lui de câini, un spectacol care să dezvăluie rolul unchiului său în decesul tatălui său. Situația scapă însă de sub control, iar un nou deces îl determină pe Edgar să fugă de acasă împreună cu cei șapte căței ai săi. Din cei șapte doar trei îl vor urma în aventura sa, ceilalți patru abandonându-l.
Aventura lui Edgar îl poartă prin păduri, pe lângă lacuri, prin cabane și e un adevărat traseu inițiatic prin care băiatul, orfan de tată, se transformă într-un bărbat matur și capabil, care se va întoarce să dea piept cu lumea de care a  fugit.
Povestea lui Edgar Sawtelle e o istorie tristă și dureroasă, o istorie în care valorile morale au un loc aparte și asta datorită ilustrării de excepție pe care o face autorul prin personajul său mut și prin intermediul animalelor cărora le împrumută caracteristici umane.
Finalul este uimitor și dramatic. Analizându-l la câteva zile de la terminarea lecturii, realizez că nu se putea încheia altfel această Poveste a lui Edgar Sawtelle. Cert e că echilibrul precar al universului lor a fost tulburat de crime, iar pentru restabilirea lui este nevoie din nou de sânge.
„Un roman minunat, încărcat de mister, lung și plin de satisfacții: cititorii care vor citi această carte vor intra pe tărâmul unei lumi mult mai bogate decât cea reală. Îi invidiez pentru această călătorie.”  (Stephen King)

Roman publicat la Rao în 2010, în format cartonat în traducerea Oanei Barbelian și Andreei Șeler. Are 700 pagini.
Lectură plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Important!

Pe acest blog au fost activate comentariile Google Plus. Pentru a lăsa un comentariu este nevoie să vă autentificați cu contul google.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...