În
ciuda titlului care face oarecum trimitere spre religie, nu vreau să vă vorbesc
despre Biblie, Coran ori altă scriere cu temă și scop religios. Nu. Vreau să vă
vorbesc despre lectură, despre actul citirii. De când am învățat să leg literă
de literă și să prind sensul simbolurilor de pe hârtie am considerat că
lectura, capacitatea de a citi, de a explora alte realități stând totuși în
realitatea noastră, e un dar divin, o experiență menită zeilor și împărtășită
oamenilor.
Relația
dintre cititor și carte are mereu ceva ce este recunoscut ca bun și fructuos.
De asemenea, lectura conduce spre un exclusivism disprețuitor și privilegiat;
odată cufundat în lectură, cititorul se îndepărtează de cotidian și devine imun
la problemele lumii. Această legătură intimă și plină de afecțiune dintre
cititor și obiectul venerației sale supreme, cartea, are în ea ceva mai sacru
și mai pur decât oricare dintre confesiunile religioase ale lumii. Vă îndemn să
citiți zi de zi, mult, cât mai mult și cât mai de calitate că doar astfel vă
puteți dezvolta spiritual și intelectual.
Chiar
și cu aceste conexiuni spirituale dintre lector și lectură, încă ne e greu să
definim lectura, să îi dăm o explicație care să se folosească de obiecte fizice
ori de concepte uzuale. Astfel că actul în sine, de a citi, rămâne încă un
mister. Poate tocmai acest lucru face ca lectura să fie fascinantă și
uluitoare, să fie cea mai mare minune a lumii umane!
„Cartea are nevoie de cititor pentru a deveni statuie.” (Maurice Blanchot)
Am vazut asemenea compuneri la elevii de clasa a saptea care abia au trecut de Cuore si Fram ursul polar si au senzatia ca au descoperit atlantida. Inteleg ca ai senzatia ca, doar petru ca citesti, esti o fiinta superioara si in mod cert intelectuala, dar nu e asa. Nu e greu sa citesti.
RăspundețiȘtergereCitindu-ti compunerea, un cititor ar putea avea senzatia ca citesti numai Dostoievski si Freud. Ar trebui probabil sa ignore complet faptul ca acum cateva saptamani numai ai citit Fifty Shades of Grey si ca, desi esti absolventul facultatii de litere, citesti abia acum \de veghe in lanul de secara.
"Un act prin care mintea pătrunde dincolo de limitele lumii fizice, dincolo chiar și de limitele raționale." Asta nu ar trebui sa fie o propozitie. Ai asa ceva si in recenzia anterioara. Ai fost la Litere. Corecteaza, te rog.
Pasiunea pentru dramatism e ok, dar nu asa si nu aici. Imi pare rau sa o spun, dar e usor penibil.
Prin articolul meu tocmai asta voiam să subliniez, NU E GREU SĂ CITEȘTI! Și din punctul meu de vedere dacă citești chiar ești o ființă superioară. Cât despre intelectualitate, nu am zis nicăieri că e suficient să citești pentru a o dobândi. Nu e greu să citești dar e greu să faci primul pas spre lectură. Citiți oameni buni, citiți bandă desenată, povestiri, nuvele, romane. Citiți și o să vă simțiți mai bine. Citiți și o să vreți mai mult!
ȘtergereCitindu-mi textul, singura senzație pe care am urmărit să o obțin a fost sentimentul acela plăcut de împlinire de la finalul unei cărți citite din plăcere.
Titlurile și ordinea în care le citesc nu mi se pare esențială sau definitorie pentru articolul de față. Nu am citit „De veghe în lanul de secară”, în studenție, pentru că nu a existat nimic care să mă determine să o citesc. Au existat o multitudine de alte cărți bune studiate la facultate care și-au meritat lectura. Acum am citit romanul lui Salinger doar ca urmare a unei provocări într-un club de lectură. Nu m-a impresionat. Cu 50 de umbre a fost exact aceeași situație.
Și nu știu de unde a răzbătut acea notă dramatică, eu am pus numai entuziasm în textul meu.
Mersi de comentariu.