Recenzie: Vremea Lupului

De când am citit romanul lui Oliviu Crâznic, „…și la sfârșit a mai rămas coșmarul” m-am îndrăgostit de stilul lui de a scrie. Așa încât încerc să nu ratez nici o ocazie de a face cunoștință cu textele sale. „Vremea lupului" este numele numărului din luna august al revistei „Dublu tăiș” și conține două povestiri gotic fantasy semnate Oliviu Crâznic și Cătălina Fometici. Spre rușinea mea, deși auzisem de Cătălina Fometici, nu am citit nimic scris de ea, dar după lectura această cu siguranță voi mai aborda și altceva.

E-book-ul începe cu „Lenore Arras”, textul lui Crâznic, și ne introduce direct într-o lume dominată de teroare și frig. O lume în care pacea și liniștea sunt demult dispărute printre ghețuri și crevase ce alcătuiesc mare parte din peisajul glaciar pe care îl străbate Ferrin cu scopul răzbunării. Deși este rănit la mână, slăbit din cauza drumului lung și în permanență urmărit de însoțitorii săi un cărăuș și un fierar, Ferrin e decis să își ducă vendeta la capăt chiar cu prețul propriei vieți. Curând însă grupul lor este atacat de niște feroce creaturi ale nopții, niște lupi masivi cu care au de furcă. Și mai mult însă, după ce scapă de atacul lor, cei doi însoțitori ai lui Ferrin se întorc împotriva lui probabil dornici să încaseze recompensa pusă pe capul lui.

Însă aventura lui Ferrin nu se încheie aici, ci reușește să ajungă la castelul contelui de Arras unde soarta îi rezervă o surpriză enormă, iar cititorilor un final deschis și neașteptat.

Ce-l de-al doilea text, mai lung ca primul este intitulat „Chipul întunecat al visului” merge pe aceeași linie cu primul, ușurând astfel munca cititorului și păstrându-l în același univers gothic fantasy.

Cătălina Fometici țese într-un mod uimitor o poveste captivantă de la primul la ultimul cuvânt, în acest fel Pădurea Șoaptelor devine un loc de coșmar bântuit de o creatură sângeroasă și violentă. Contele Julien de Roanne pornește lupta împotriva monstrului ajutat fiind de forțele pe care regele Louis i le pune la dispoziție. După zile întregi de urmărire reușește să răpună creatura, dar nu numai atât ci și să o salveze pe contesa Allayra, un personaj pe cât de frumos pe atît de enigmatic. Până aici nimic nu pare diferit de tiparul clasic al basmului, în care prințul salvează prințesa din ghearele monstrului, însă de abia de acum povestea devine interesantă. Julien se îmbolnăvește și nu mai știe ce face, iar Allayara e de fiecare dată lângă el.

„Vremea lupului” e o combinație perfectă de două povestiri fantastice numai bune să te prindă în ghearele lor la propriu și la figurat. Două povestiri care te vor îndemna să mai lecturez și alte texte scrise de autorii lor.